În România, printre victimele necruțătoarei gripe spaniole s-au aflat generalul Eremia Grigorescu, eroul de la Oituz și Mărășești, precum și Fotin Enescu, un bun ministru al Domeniilor, foarte apreciat de către Regina Maria.   Suverana însăși era să fie răpusă de perfida molimă, care a lovit-o scurt, mișelește, chiar în clipa supremului ei triumf, acela de a vedea realizată România Mare, ea fiind recunoscută de către supușii ei drept „împărăteasă a tuturor românilor”.   „N-am mai scris de 20 de zile! Am fost bolnavă, foarte bolnavă, lovită brusc și pe neașteptate, pe la spate, cum s-ar spune, și am fost țintuită la pat – tocmai când lumea voia să se bucure alături de mine. Boala m-a luat de sâmbătă, m-am trezit cu capul greu și dureros, am îndurat cu greu câteva audiențe… Dar am fost bolnavă – o boală oribilă, dureroasă, cum n-am avut în viața mea. Zile întregi de febră chinuitoare și greață, slăbiciune, halucinații crunte și insomnia neîntreruptă, până am crezut că voi înnebuni. Deci aceasta e celebra gripă spaniolă – ei bine, de acum știu că nu e de glumă cu ea”, nota regina pe 26 decembrie 1918 în Jurnalul ei de război, ținut în perioada 1916-1919.   Două zile mai târziu, dar deja trei săptămâni de la debutul bolii, robustul organism al Mariei reușește să biruie suferința:„Mă târăsc de colo-colo, dar în fiecare zi sunt tot mai puternică. Nu îmi accept invaliditatea, detest din tot sufletul viața aceasta în care sunt obligată să-mi menajez sănătatea și nu pot face un pas fără să se agite în spatele meu cineva după un șal, o fereastră deschisă sau altceva”.